Despre hobby

Un prieten drag mi-a spus cu ceva vreme în urmă (când treceam printr-o perioadă dificilă) că e bine să am măcar un hobby.

Aveam. Avusesem. Dar mă oprisem fiindcă renunțasem la a mai da importanță ritmului zilnic al vieții. Cu alte cuvinte, îmi schimbasem fără să îmi dau seama, prioritățile. Zilele treceau de-a valma, totul era într-o grabă ce se desfășura cu viteze diferite, precum o cutie stricată de viteze.

Privind în urmă, mi se pare ciudat că nu am reușit să mă extrag din acel context, că nu am conștientizat la ce renunțasem în schimbul goanei după viața „modernă”.

Punând lucrurile (ușor) în perspectivă, cei 10 ani petrecuți peste hotare (și locul unde dobândisem acest hobby) au trecut neobservați, într-un ritm constant, însoțit de schimbările și obstacolele inerente ale vieții. Totuși, fără un stres simțit ce ar fi putut să aibă vreun impact asupra mea într-un anumit fel.

Acolo am început să joc golf. Primul set de crose l-am cumpărat cu 20 de CAD, de la o piață de vechituri. Am învățat singur să joc, mergând la aria de practică (lângă stadionul/complexul olimpic unde Nadia Comăneci a luat zecele istoric la paralele inegale). Seara, după ce mă întorceam de la muncă, plecam pe la terenurile din zonă, pentru a practica loviturile din apropiere, din nisip, la distanță. Am început să urmăresc turneele de golf. L-am prins pe Tiger Woods dominând fără drept de apel acest sport. Golful a devenit hobby-ul meu, fără să înțeleg neapărat de ce.

Revenind la perioada dificilă, în care renunțasem la hobby: prietenul meu, care mă cunoștea bine, văzuse cum mă transformasem de la revenirea în țară. Odată cu obișnuirea la ritmul cotidian, am înlocuit stresul de acolo cu stresul de aici. E altfel. Nu-mi cereți să explic diferențele, că nu știu. Doar atât: acest stres a început să aibă un impact negativ în viața mea. Pur și simplu nu am știut să-l negociez sau am ales să-l ignor, aruncându-mă cu capul înainte în ce credeam eu că trebuie să fac pentru a mă adapta la viața din țară.

Am ascultat sfatul prietenului meu: am reluat hobby-ul, am revenit pe terenul de golf. Din 2018, joc de plăcere, particip la competițiile de amatori, mă relaxez practicându-mi hobby-ul. Spre deosebire de trecut, am privit experiența prin prisma unui practicant de golf din România, unde acest sport nu e unul de masă. Mai mult, am început să mă interesez (dincolo de biomecanica specifică) și de aspectul psihic/mental al acestui sport.

Să le luăm pe rând.

Aspectul fizic al golfului: nu vă lăsați păcăliți de ritmul aparent lent al jocului. Este un sport solicitant prin specificul tehnic. 1. Puterea explozivă — un „swing” de golf este o mișcare completă a corpului. Cere „core strength” (puterea trunchiului inferior) pentru stabilizarea șirei spinării și a bazinului, pentru coordonarea rotației trunchiului superior și generarea unor viteze ale capului clubului de golf ce depășesc adesea 160 de km/h. 2. Mersul pe jos — parcurgerea terenului (cele 18 cupe) presupune o deplasare cuprinsă între 10 și 15 km. Peste 4 ore, cere condiție fizică și anduranță musculară, mai ales în picioare și în spate. 3. Control motric — jocul scurt (în golf, toate loviturile sub 100 de metri până la steag/cupă) cere precizie și coordonare ochi-mână extreme.

Aspectul mental al golfului: mulți experți susțin că acest sport e în proporție de 90% psihologic. Datorită intervalelor dintre lovituri, există o perioadă de „relaxare”, unde creierul devine principalul obstacol. 1. Focus și concentrare — spre deosebire de alte sporturi (de exemplu: tenis), golful îți pune la dispoziție câteva minute pentru a te gândi (adesea prea mult) la următoarea lovitură. Rămânerea „în zonă” între lovituri și cupe solicită un exercițiu mental istovitor. 2. Regularizare/normalizare emoțională: o lovitură nereușită poate provoca o spirală descendentă a gândurilor negative. Jucătorii de golf trebuie să dea dovadă de rezistență pentru a uita lovitura precedentă și a rămâne concentrați pe următoarea. 3. Planificare strategică: jucătorii trebuie să selecteze crosele, să calculeze loviturile și traiectoria mingii în funcție de variabile precum: viteza vântului, umiditatea aerului, panta, înclinarea firelor de iarbă. Adesea, golful e asemănat cu șahul practicat în natură, timp de patru ore și jumătate.

Câștigătorul nu e cel care are cele mai bune lovituri, ci jucătorul a cărui disciplină mentală îi permite să își gestioneze cât mai bine erorile.

Din 2024 încoace (după o altă perioadă dificilă) am început să integrez hobby-ul în viața cotidiană. Am preluat aspecte mentale ale jocului de golf și le folosesc pentru a-mi disciplina ritmul și pentru a recunoaște din timp o posibilă creștere în intensitate a stresului.

Voi ce hobby sau pasiune aveți? Ce vă ajută să depășiți momentele sau perioadele de stres intens?


Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.